1942. O, inimi aprinse şi minţi luminate,

Uniţi-vă-n cuget şi faceţi dreptate!...

Iubiţi Basarabia noastră cea sfântă

Şi mergeţi la luptă cu voia ne-nfrântă!...

Elena DOBRUŞINSHI. Basarabia 24 martie 1918

1943. Acum este timpul să ne învăţăm a trăi româneşte şi a uita timpurile ţarismului.

Preot Nicolae STADNICOV, comuna Ţânţăreni. 1918

1944. Şi dacă până acum chiar în mijlocul nostru s-au mai găsit de acei nenorociţi, care în întunericul nopţii de veacuri nu puteau afla calea adevărată, apoi astăzi, în lumina atotcuprinzătoare a soarelui care ne-a răsărit, ei vor înţelege rătăcirea lor şi cu lacrimi de pocăinţă vor alerga la picioarele Maicii noastre. N-avem alt gând, n-avem altă simţire, n-avem alt cuvânt, decât Trăiască România Mare! Trăiască unirea între toţi românii de pe faţa pământului!

M. MINCIUNĂ, deputat în Sfatul Ţării. 1918

1945. Şi atunci, după încheierea păcii generale, va trebui să luptăm cu Germania, ca să nu cădem sub înrâurirea lor economică. Aceasta se va putea face numai prin unirea Basarabiei cu România. Ca stat independent, Basarabia nu poate exista din multe puncte de vedere. Să fie în federaţie rusească? Dar oare mai poate fi o astfel de federaţie, care să consolideze interesele finlandezilor şi moldovenilor, polonezilor şi tătarilor, estonilor şi cerchezilor? O astfel de federaţie nici nu-i de închipuit. Rămâne deci singura cale: spre Apus, unirea cu România şi prin ea cu Apusul cult, cu surorile latine, Franţa şi Italia.

V. HAREA. 1918

1946. Poporul moldovean din Basarabia, datorită rusificării silnice, e transformat într-o hoardă de robi muţi, surzi şi ignoranţi. Acestui popor i s-a interzis să înveţe în limba sa maternă în şcoli, i s-a interzis să se roage lui Dumnezeu în graiul părinţilor săi…

N. V. DURNOVO, savant rus. În „Russkaia panslavitskaia politika”, Moscova, 1908

1947. Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să înainteze cu ele şi nu voieşte să înainteze, decât spre a stăpâni cât mai multe suflete, făcând în aşa fel ca din Basarabia să poată înrâuri asupra Moldovei şi asupra întregului popor românesc…

Mihai EMINESCU

1948. Tot străinul, cum gustă din mana Ţării noastre, se ridică cu ură împotriva românului nepăsător, vrând să-i moştenească via. Oare cum ne-o numi pe noi lumea dacă ne-am arăta nevrednici de România Nouă, care-i scăldată în atâta sânge?!

Teodor JEREGHIE. 1918

1949. În materialele privind studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova se indică drept una dintre cele mai grave crime:

…mutilarea spirituală a moldovenilor prin impunerea unei limbi artificiale, străine de limba noastră, şi a unei identităţi contrafăcute ideologic.

Cu alte cuvinte: manipularea şi deformarea conştiinţei identitare prin falsificarea istoriei; negarea identităţii româneşti a populaţiei majoritare şi inocularea românofobiei.

1950. Limba românească este cel mai sfânt şi mai preţios odor al naţiei române pentru că este sufletul ei. Până când se va vorbi limba românească, până atunci va trăi şi naţia română; stingându-se limba, se va stinge şi naţia însăşi.

Aron PUMNUL (1818-1866)

1951. Şi-am dus prin anii de luptă şi tăcere

O limbă ca un fagure de miere

Aureliu BUSUIOC

1952. Limba, azi, merge ca ceasul stricat: numai dacă stai să-i muţi mereu acele cu degetul.

Acad. Silviu BEREJAN

1953. Personalitatea lui Ion Antonescu poate fi comparată cu cea a lui Mannerheim, cu singura deosebire că finlandezii nu l-au extrădat ruşilor, ci l-au înscris în Cartea de aur a neamului, cioplindu-l şi turnându-l pe tot cuprinsul ţării.

Nicolae LUPAN. Însemnări de desţărat. Bruxelles, 2001

1954. Cea mai infamă fiară e prostu-mbogăţit.

George COŞBUC

1955. Mai bine să ai de-a face cu un om prost, decât cu unul care face pe deşteptul.

Gheorghe RACOVIŢĂ. Darurile înţelepciunii. Chişinău, 2006

Între ACASĂ şi ACASĂ de Valentin Mândâcanu