Zilele acestea m-am întâlnit cu un vechi prieten din Transnistria. După ce s-au consumat formalităţile de genul „Ce mai faci, cum îţi merge?...” acesta mi-a zis, cu o bucurie greu de ascuns: „Mi-a venit”. „Ce?” îl întreb. „Cetăţenia”, mi-a răspuns încântat. Vorbea, bineînţeles, de cetăţenia română. L-am felicitat, am mai discutat puţin despre formalităţile pe care urmează să le facă, ca să devină cetăţean român cu acte în regulă, după care el a schimbat brusc subiectul şi m-a întrebat: „Ce faci, vii pe 16?”. „Unde?” îl întreb nedumerit. „Cum unde? La marş…” îmi răspunde. Mi-am dat seama imediat că se referea la aşa-zisul „marş al unioniştilor”, care urmează să fie organizat la Chişinău pe data de 16 septembrie şi la care, cică, vor participa peste 10 000 de persoane. „Nu sunt sigur că o să particip, dar voi urmări, neapărat, ce se va întâmpla”, i-am răspuns zâmbind…

ROMÂNĂ SAU MOLDOVENEASCĂ?

ADVERSITATE SAU COMPLEMENTARITATE?

CONFLICT SAU CONSENS?

Războiul identitar, entolingvistic, conflictele dintre istorici, tensiunile geopolitice legate de trecutul nostru, dar şi de aspiraţiile fostelor metropole de a-şi recuceri pământurile pierdute fie după ultimul război mondial, fie după destrămarea URSS, reprezintă nişte permanenţe grave ale realităţilor politice din Moldova preţ de peste două decenii.

1. Două foste patrii-mamă istorice, cu o egală şi agasantă insistenţă, nu se pot împăca cu gândul că progenitura ei, a fiecăreia în parte, bucăţică ruptă din ea, s-a maturizat şi vrea să aibă o viaţă independentă. Un sentiment ciudat al maternităţii se transformă într-o idee obsesivă de a acapara, de a subordona, de a dizolva în interiorul său, de a strânge la piept cu o îmbrăţişare mortală copilul scăpat din mână. Iar copilul colectiv, poporul unei ţări noi, în loc să decline cu recunoştinţă şi demnitate pretenţiile insistente ale bătrânelor, care seamănă uneori cu nişte mame vitrege înrăite, visează ca şi mai înainte să se întoarcă la vremea copilăriei de aur. Şi o face cu un fel de încăpăţânare rectilinie, care nu vrea să se împace cu realitatea. Ca rezultat, certurile şi ura progeniturilor celor două mame de ieri otrăvesc viaţa tuturor celor din jur cu o satisfacţie demonică.

Miercuri, 5 septembrie, citind un text postat pe Facebook de oligarhul-politician Vladimir Plahotniuc, mi-am adus aminte de un banc de care mai că uitasem. Bancul are şi un fel de morală, ca fabula, deşi unii ar putea spune că are o tentă misogină, că discriminează femeia în raport cu bărbatul, că incită la intoleranţă, ură şi violenţă împotriva femeii şi, în consecinţă, nu este political correctness să-l spui şi, mai ales, să-l scrii în paginile unui ziar, că este antidemocratic şi, în felul acesta, periclitează „parcursul european” al Republicii Moldova.

Lectura unor comunicate de presă venite dinspre unele instituţii de stat sau formaţiuni politice nu este doar utilă, ci, uneori, şi destul de distractivă. Dacă ai răbdarea să le citeşti pe toate şi să pui informaţia cap la cap.

Guvernarea este decisă să-şi pună monument. Cât mai este în viaţă. Pentru că de recunoaştere postumă este puţin probabil că va avea parte.

Am ezitat mult până a scrie despre acest subiect. Motivul a fost că personajele la care trebuie să mă refer nu merită asemenea atenţie, cel puţin, din perspectivă personală. Cu toate acestea, observăm că gluma se îngroaşă şi, în acest context, este necesar să spunem lucrurilor pe nume. Mă refer la marşurile pseudounioniştilor şi, respectiv, a pseudostataliştilor, care încep din ce în ce mai tare să clatine barca şubredă a stabilităţii şi păcii sociale din Republica Moldova.

Întotdeauna m-au mirat încercările maniacale ale persoanelor atee de a-şi rezerva monopolul asupra spaţiului public. Cică, „voi, religioşilor, izolaţi-vă în casele şi bisericile voastre – spaţiul public ne aparţine nouă – celor areligioşi”. Este cel puţin straniu, pentru că ateismul presupune nu doar lipsa oricărei credinţe religioase, dar şi indiferenţa faţă de tot ce înseamnă cult religios.

O problemă în relaţiile dintre partidele politice, precum şi între putere şi opoziţie este lipsa unui consens minim în anumite probleme fundamentale pentru Republica Moldova.

Bancul zilei:

Liderii Alianţei la întâlnirea cu dna Merkel.

- Doamnă cancelar, ce trebuie să facem ca să ne integrăm în UE?

- E foarte simplu – trebuie să deveniţi nemţi.

- Ura! – pleacă fericiţi liderii. Apoi se opresc şi se gândesc: dar cum să devenim noi, moldovenii, nemţi?! Şi aleargă repede înapoi s-o întrebe.

- Doamnă Merkel, dar cum?

- Sorry, băieţi, eu mă ocup doar de strategii…

Premierul Victor Ponta a afirmat că Viviane Reding face declaraţii “de week-end”, “după ureche” şi despre lucruri pe care “nu le cunoaşte”, iar în opinia lui atacurile acesteia împotriva Guvernului României sunt generate de opţiunile sale politice şi au “depăşit orice limită” normală în spaţiul UE, transmite MEDIAFAX.ro.

La 23 iulie, Dorin Recean a fost numit în funcţia de şef al MAI. Sincer vorbind, nu m-am aşteptat nici atunci, cum nu mă aştept nici acum, la miracole din partea acestui minister. Şi asta din considerentul că există un sistem corupt până în măduva oaselor. Şi totuşi, în momentul de faţă, Recean pare a fi un Antikiller al Guvernului, un fel de Robocop, de producţie autohtonă, angajat, nu ştiu pe cât de sincer, şi pe ce durată, în lupta cu corupţia.

Vitalii ANDRIEVSCHI, analist politic

Procedura este una pentru toţi. Doritorii să organizeze o manifestare trebuie doar să informeze autorităţile locale, care sunt obligate să le permită desfăşurarea acestora. Problema este că marşurile unioniştilor distrug Constituţia Republicii Moldova, deoarece pledează împotriva statalităţii ţării. Iar autorităţile noastre, prin permisiunea de organizare a manifestărilor de acest gen, permit distrugerea statalităţii ţării.

Iată că a mai trecut o aniversare de la înfiinţarea Armatei Naţionale. Ca de obicei, la fiecare serbare, la noi, în Moldova, în prim-plan ies nu oamenii cu merite deosebite, care şi-au pierdut sănătatea, au depus străduinţă şi munca lor de o viaţă pentru această ţară, ci vin să-şi facă PR guvernanţii, vreun deputat sau primar ce suferă de lipsă de atenţie. Iese în faţa publicului preşedintele, care îl auzi vorbind din paşte în paşte, cum se spune în popor.

Când am citit prima dată textul de mai sus, semnat de Sergiu Ungureanu, despre intenţia ministrului Apărării, Vitalie Marinuţă, de a reforma Armata Naţională, am zis că nu poate fi preluat în paginile FLUX. Din câteva considerente esenţiale. Chiar dacă autorul are într-un fel dreptate atunci când afirmă sau, mai bine zis, încearcă să afirme că anularea serviciului militar obligatoriu îl va îndepărta şi mai mult pe omul simplu de statul Republica Moldova, care a ajuns o unealtă de făcut bani în mâinile politicienilor şi oligarhilor, totuşi lipsa unei analize pertinente, a argumentelor de care suferă textul lui Sergiu Ungureanu m-a făcut să renunţ la ideea de a-l publica, chiar dacă anterior am preluat unele din scrierile acestui blogger. Mai ales că, pe lângă faptul că textul conţine un şir de greşeli, autorul, făcând-o pe teribilistul, a adoptat o notă stridentă, aproape apocaliptică, aducând un şir de acuzaţii ministrului Apărării, unele dintre care, în opinia mea, sunt, cel puţin, exagerate, dacă nu chiar insultătoare.

Pagini de jurnal

23.II.1985

Haida! Secol al progresului tehnico-ştiinţific… În zilele noastre, anual, pe glob mor de foame 30-40 de milioane de oameni! Cât zece republici de-a noastre! Pe pământ mai trăiesc încă 800 de milioane de analfabeţi.

În perioada 31 august – 4 septembrie 2012, la Chişinău s-a desfăşurat a XXI-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte. Actuala ediţie a fost consacrată aniversării a 180 de ani de la fondarea Bibliotecii Naţionale, precum şi Anului Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.

Numele Larisei Ungureanu este binecunoscut în rândul creatorilor şi consumatorilor de teatru de la noi. Jurnalist, critic de teatru şi de film, doctor în studiul artelor, Larisa Ungureanu este un autor responsabil, onest şi sincer, un critic cu reputaţie bună.

Am auzit de nenumărate ori că alimentaţia ar trebui să-i ofere organismului energia şi substanţele nutritive necesare fără să-l suprasolicite, în caz contrar existând riscul unor boli precum cele de inimă sau cancerul. Cu toate astea, o mare parte din dieta zilnică este alcătuită din chimicale periculoase.

În unul din numerele anterioare ale ziarului FLUX scriam despre colecţia „Zestrea de la mama” şi v-o prezentam pe Marica Sacacol, o tânără romantică, visătoare, dar şi foarte energică şi ambiţioasă. Am aflat că a făcut parte din Organizaţia de Tineret „Noua Generaţie” când îmi povestea de pasiunea ei pentru designul vestimentar şi, în special, despre ideile ei de a da o nouă viaţă, un nou rost, dar şi un nou drept la existenţă comorilor create cu atâta dragoste şi dăruire de bunicile şi străbunicile noastre.

Furatul miresei este prezentat drept “unul din cele mai pitoreşti obiceiuri din România”, într-un articol însoţit de fotografii de la una dintre obişnuitele întâlniri ale mai multor mirese sub Arcul de Triumf din Bucureşti, într-o sâmbătă seară, postat de publicaţia „Daily Mail”.

Amitav Ghosh, un multipremiat scriitor indian stabilit în SUA, şi-a anulat vizita pe care o avea programată în octombrie în România, unde are, de altfel, rude, spunându-i editorului său de aici că a fost insultat de un consul al României de la New York când a solicitat viza.